Roba dă aripi cuvântului

Oare de ce purtăm roba? Cine și-a pus această întrebare? Eu da!
M-am întrebat de multe ori în timp ce, cu mânecile largi, lustruiam pupitrele instanțelor așteptându-mi rândul.
Bănuiam că, în afara explicațiilor banale, gen – prestația profesiei, diferențierea avocaților de justițiabili, tradiția, etc., exista și o latură imanentă a robei, dar îmi lipsea acel ceva care să mă ajute să o descopăr.

Anii au trecut și într-o zi de vacanța am simțit nevoia ciudată de a reciti o carte a copilăriei, și anume: „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu.
Prietenii mei s-au mirat. Cum? Citești ”La Medeleni” la vârsta ta? Lasă tineretul! Hm, dar sunt doar la o tinerețe … puțin mai avansată! Și uite așa m-au acaparat rândurile, paginile și apoi volumele.

Apropo de volume, un prieten care nu cunoștea limba română, tot văzându-mă citind aparent aceeași carte (căci coperta volumelor diferea puțin), m-a întrebat: ”Dar de când tot citești cartea aceasta n-o mai termini?” I-am răspuns râzând: ” Știi… eu citesc mai greu!” Ne-am amuzat copios…

Lecturând mi s-au dezvăluit multe înțelesuri sau, dacă le știam deja, le-am putut scoate din umbra subconștientului și a rutinei vieții.

Una din ”luminările” trăite a fost să realizez că a trebuit să recitesc o carte a copilăriei ca să descopăr răspunsul la o întrebare pusă nu tocmai la vârsta copilăriei: ”Oare de ce purtăm roba?”
Răspunsul era pe atât de frumos pe cât era de simplu: ”Roba dă aripi cuvântului”.

Să nu uităm că Ionel Teodoreanu a fost romancier si avocat. Și nu orice fel de avocat, ci unul interbelic, adică un avocat care pleda într-o vreme când pledoaria era pledoarie și răsuna în sala de judecată. Asta explică viziunea scriitorului…

Înainte de a încheia mica mea ”pledoarie” asupra robei, aș mai avea de adăugat o altă trăire sufletească cu care această carte m-a bucurat. Am dat de niște rânduri care m-au făcut sa înțeleg de ce am simțit nevoia de a reciti o carte a copilăriei: ”mă joc de-a copilăria cu cât mă apropii mai tare de viață”…

Și închei aici, firește, în spirit copilăresc: Să răsune sălile de judecată cum răsunau odată căci … ”Roba dă aripi cuvântului”!

Acest articol a fost publicat în Blog de viata...de avocat și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s